Rama tablou…

…sau proiect simplu ajuns in miristi – deci la panoul de Rateuri cu el

Cel mai simplu mod de a schimba ceva in casa e sa muti mobila altfel!  Asa am facut si eu – rezultatul a fost multumitor, cu singura mica problema ca in urma rocadei de mobila imi ramanea un perete gol, pe care il vedeai de oriunde din casa si care mie imi lasa impresia ca tocmai ma mut.

In incercarea de a rezolva “peretele gol” am avut parte de rateul cu care ma fac de rusine in cele ce urmeaza.

De-a lungul timpului am adunat cateva sfaturi pentru aranjat intr-un oarecare echilibru tablourile pe perete:
– joaca-te cu tablourile pe care vrei sa le agati: amesteca-le intre ele, schimba-le locul, gandeste-te in ce rame le pui si combina-le pana cand esti multumit de rezultat.
–  ca sa fii si mai sigur – decupeaza bucati de hartie de impachetat (sau ziare) la dimensiunile si formele  pe care le vor avea tablourile inramate si pune-le pe pereti in ordinea care ti-a iesit la amestecat (vezi punctul 1). Lasa sa treaca macar 2-3 zile cu arta asta moderna pe perete si vezi in timpul asta daca mai functioneaza “chimia”
– daca nu tine – ia-o de la capat pana ajungi la echilibrul ala de care spuneam.
– cand esti multumit si ai ajuns la forma care te impaca – treci la baut cuisoare).

Mi-am respectat sfaturile de mai sus, numai ca in graba mea de a umple peretele gol, am decis sa folosesc mai multe carti postale pe care sa nu le inramez individual, ci la tot aranjamentul sa pun o singura rama.

Am gasit o ordine pentru cartile postale, mi-am masurat suprafata pe care ar fi ocupat-o pe perete, am luat sipca pentru rama. Am lipit cartile postale cu banda dublu-adeziva si am pierdut o groaza de timp ca sa ma asigur ca sunt aliniate.

Rama a fost asamblata de jumatatea mea mai tehnica, mie mi-a revenit onoarea sa o vopsesc.

In fine – totul a fost simplu si fara batai de cap, dar proiectul ramane unul nereusit. Peretele nu mai e gol, e adevarat (si asa o sa ramana o vreme), dar:

– rama mi se pare meschina (desi speram ca latimea sipcilor din care a fost facuta o sa ii dea o …”fata”). Cred ca ar fi trebuit sa fie mai plina cumva, sa puna intr-un fel in perspectiva  continutul

– tot la rama – ar fi trebuit sa aiba alt sistem de prindere (niste ceva-uri pe spatele ramei) si  un colt (dreapta jos) e usor ridicat (nu imi dau seama daca din cauza ca e rama asa mare sau pur si simplu asa se usuca sipcile alea – mai ales ca rama a stat cateva zile montata si neagatata). Astea s-ar rezolva repede – insa nu cred ca ar schimba prea mult  impresia generala.

– cartile postale mi s-au parut inspirat asezate in probe, pana sa le lipesc pe pereti. Si acum, cand ma uit la ele pe bucati – imi plac in continuare. Dar cand ma dau 2 pasi mai in spate – se pierd, se amesteca, nu mai intelegi nimic.

Pana una-alta, am zilnic un reminder de cum ceva care pe bucati nu iti da batai de cap si pare inspirat ajunge sa formeze un tot …aiurea.

Va urma….

Saga in poze pas cu pas

P.S. – nu’s io mare fotograf oricum, dar asa poze proaste ca la proiectul asta nu cred ca am mai facut!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *